Stockholm 2012

Prima zi:

A început cu avionul bineînțeles. Cam stresat ca de obicei de avion, am urmat sfaturile primite si mi-am burdușit ghiozdanul cu ciocolățele.

2 zboruri, escala la Viena. A fost interesant checkinul la aparat care te lasă sa iti alegi locul de la geam sau ala de la coridor după preferințe, a ajutat puțin la stres treaba asta, dar nu prea mult tbh.

In fine nu s-a întâmplat nimic memorabil pe traseu, am ajuns in Stockholm.

Aici deja știam ce urmează conform Moni:

Pasul 1 luat bilet pentru Arlanda Expres (nicio idee ce e asta, doar ca mă transporta safely la hotel)

Pasul 2 scos bani din bancomat.

La pasul 1 a fost ceva greșit pentru ca după cum mi-a explicat careva in aeroport, Arlanda Expres nu mă duce unde vreau. Drept urmare schimbat plan si luat autobuz (583) si tren de la Marsta pana la Henelelund (e posibil sa fi scris corect).

O mențiune pentru domnișoara care m-a ajutat cu schimbarea mijloacelor de transport, a fost f drăguța. Gen era cat pe-aci sa ii si spun ca e f drăguța.

Ajung in tren, trenul merge, merge, merge, peisajul foarte frumos, începe cu pajiști verde oi vaci si conifere, se continua in același mod, si spre disperarea si apoi relaxarea mea împăcata, oprește într-o stație in mijlocul pădurii. Deja relaxat ca am greșit complet traseul (evident mă așteptam la clădiri, străzi, zgârie nori si râuri) o sun pe M care mă lămurește ca e perfect, sunt unde trebuie. Putin nelămurit dar bucuros, urmez indicațiile si in final ajung la Victoria Scandic Tower. Btw n-ar fi stricat sa îmi menționeze si mie cineva ca are 33 de etaje si se vede de la 10km din orice direcție.

Oh well.

Prima seara (începând cu 18-19) o petrecem in Gamlastan la indicațiile Monicăi, care e orașul lor vechi. Foarte drăguț, temperatura o idee mai joasa, insule si apa peste tot, EXTREM DE FRUMOS.

Orașul vechi propriu zis e compus din străduțe mici placate cu MULTE magazine de suveniruri, restaurante f micuțe cu lumânări pe mese si presărate din când in când cu un fel de patiserii care miroseau f drăguț, îmi imaginez ca perfect chiar - pentru nasurile turiștilor dornici de cheltuieli la impuls.

Plimbat, văzut 1-2 biserici relativ înalte, care fără sa analizez temeinic păreau sa semene cu bisericile noastre săsești, si in final ajuns in centrul comercial al orașului numai bine pregătiți sa găsim restaurantul perfect pentru prima cina din Stockholm.

După îndelungi căutări alegem unul (aici merita observat ca ne-a agățat un nene de la o terasa, EXACT ca in Turcia: "hay ce faceți. Ați mai mâncat pe la noi? " puțin surprinși îl refuzam politicos, fără sa putem scapă însa fără o promisiune ca "poate mâine".

Ok ffwd către restaurant, am mâncat așa:

Moni = friptura in sânge de elan. F frageda si buna, cartofii prăjiți la fel. Gg.

Vio = chifteluțe suedeze cu apple pie tot suedez. Cam amărui de la coacăzele din garnitura si din piure, interesant ca arome dar per total mai buna friptura de elan. Egalez scorul totuși prin prăjitura, foarte foarte buna. Apropos, Moni a luat cheese cake, incomparabil cu cel de la Grafitti.

Trec de socul notei de plata 800 SEK (aproape 100 euro), ajungem in hotel si ne culcam.

Mica paranteza, hotelul de 4 stele e cel mai frumos hotel in care am stat pana acum. Nu zic bun, ca e altceva. Dar, camera înalta, mobilata suedez, pat cu așternuturi foarte comfy, baie cu pardoseala încălzita, TV de 40 inchi wifi in camere, o priveliștecătre pădure de la etajul 22 excepționala, si un hol populat la intamplare cu scaunele urmatoare Herman Miller:

Eames Lounge Chair

Eames Aluminium

Evident m-am așezat pe ele.

A doua zi: mic dejun mai prost decât cel din Turcia (reperul in materie de mic dejunuri de pana acum) dar remarcabila multitudinea de feluri de mâncare organice. Interesant.

Plecat in oraș de dimineața de unul sigur (Moni = servici). Vreme proasta ploaie mărunta, folosit umbrela la greu.

Strada si lumea. Oraș foarte foarte curat, rețea de transport foarte foarte buna. E cam no comment, semne ajutătoare peste tot, trenuri confortabile si niciodată aglomerate.

Oamenii: extrem de bine îmbrăcați. Se vede civilizația de la o posta. Cu mențiunea ca nu e ceva la care poți ajunge in 20 de ani, ci e ceva cultivat MULT timp. Nu prea înțeleg de unde provine treaba asta tbh, parca erau vikingi la origini?

Pe strada: toata lumea, hmm hai sa subliniez: TOATA LUMEA are iphone; din când in când vezi si câte un android. Cred cam am văzut 3 telefoane ne-smartphone pe parcursul plimbărilor. In rest iphone iphone iphone. In mod evident sunt îndrăgostiți de design si polish iar asta cred ca se potrivește perfect pe tradiția si cultura lor in general. Pe unde te deplasezi, lucrurile sunt aranjate, culorile sunt alese, formele sunt echilibrate. Cred ca simplitatea si curățenia liniilor iphone-ului i-a cucerit pentru ca aceleași principii le-am văzut peste tot.

Oamenii: foarte bine îmbrăcați, fără sa fie hipsteri. Foarte bine impregnați de moda iar adolescenții de culturile TV cu care s-au expus (manga, goth, pop, etc). Oarecum dezolant dintr-un punct de vedere, dacă toată lumea pe strada arata foarte îngrijit si frumos, cum faci ca sa fii diferit? E interesant, pentru ca nu ai cum decât dacă ești "all out fashion" sau nimic, pentru ca exista evident si varianta celor nu foarte interesați de cum arata (dar in niciun caz majoritari). Ăștia erau îmbrăcați cum ne îmbrăcam noi in mod normal in București. Oricum foarte plăcut sa te ai înconjurat in majoritate de oameni care au grija de ei.

Ok. Prima zi plimbare pe ploaie pana in primăria lor, clădire oarecum noua, deci nu tocmai impresionanta prin istorie, ci mai degrabă prin poziție (e fix pe malul lacului principal, in centrul Stockholmului), prin înălțime si prin textura. E, cred, cea mai înalta construcție de cărămidă pe care am văzut-o. Înăuntru drăguț, plăcut niște picturi o idee mai speciale ca tehnica si stil. O treaba interesanta e ca o parte destul de importanta din simbolistica lor reprezintă democrația, nu mă face decât sa realizez cat de departe suntem noi de treaba asta, sa te mândrești cu faptul ca faci parte dintr-un sistem democratic. Nu insist.

Din păcate in faza asta eram cu adidașii plini de apa așa ca m-am întors la hotel, schimbat si plecat sa vizitez alt muzeu, cel de istorie. Am stat vreo ora am apucat sa vad doar partea de jos, vikingii si preistoria. Muzeul ca muzeul, dar cel mai mult m-au impresionat camerele dedicate explicării faptului ca ce e acolo expus mustește de subiectivitate si ca fiecare trebuie sa gândească pentru el. Evident, asta s-a conectat cumva cu alte chestii. Încă o data absolut impresionant nivelul la care au ajuns sa judece lucrurile.

Sâmbătă: prima zi de Starcraft. Mic dejun hotel bleah scrambled eggs. Nush ce exact pun in ele dar grețoase. Ce am făcut pana la 12.... A. Am mers pana la Architectur Museet. Muzeul micuț, plin de machete. Accent pus pe educație mai mult, impresionant încă o data. Cum au evoluat partiurile de arhitectura in Stockholm din 1900 încoace, echivalentul urbanistic, niște machete foarte vechi si o sala de 2 ori mai mare decât cea a muzeului propriu zis care încearcă sa pună întrebări, sa caute direcții, sa stabilească valori. Mediul urban se schimba mereu, modurile in care se schimba sunt dictate de către oameni, cine sunt ei, cat contează tinerii (foarte mult) in treaba asta, de la ce pornim, ce trebuie urmărit. Fără sa dea răspunsuri, am fost foarte foarte mișto sa plec de acolo si cu întrebări pe lângă cele câteva poze. Neașteptat, genul asta de rezultat îl aștepți in general după filme sau cărți.

Cum ziceam, Starcraft WCS finala pe Europa.

Ericsson Globen nu a fost ATÂT de impresionant precum mă așteptam din hype pics ale organizatorilor. Dar eventul realizat foarte bine. Pe lângă meciurile respective, multe lumini, mult dubstep, Gangham Style, si multa lume. Poate din cauza ca erau mai multe zone de interes, când si când părea ca e mai gol, dar mulți oameni si f mișto overall. Ca locație, a fost mult mai tare la Valencia: e incredibil cat potentează o arhitectura cu adevărat potrivita lucrurile care se întâmpla in interiorul ei.

Polaris guys (Apollo + Khaleris): f multe cuvinte pe minut, greu de urmărit pe alocuri.

Redeye: seamănă foaaaarte tare cu cineva, sa vezi când îmi aduc aminte! OK.

Rachel: americanca, prost îmbrăcata, întrebări standard, cele originale veneau de altundeva, picioare ok care făceau sa baleasca toți puberii de pe-acolo. Punct ochit prolly.

Tastosis: exact ca la Gom TV, foarte atenți la sesiunea de autografe even. Intrau in vorba cu toata lumea direct. Mă rog oi fi fost si eu pe la început.

White-Ra: f tare, am ajuns pe final, l-a întrebat unul daca vrea sa plece a refuzat pentru ca mai erau vreo 10 care așteptau autograful. Mana săracul stătea cam nebăgat in seama mi-a părut rău de el nițel, omul trecuse de grupe in GSL, sigur merita si el ceva atenție. Seamănă cu un fost coleg cu care mă înțelegeam bine.

După ce am decis ca nu mai stau, întâlnit cu Moni la t-Centralen si plimbat nițel prin Gamlastan după care hotel trollat culcat.

Duminica a doua zi de Starcraft. Oarecum la fel ca sâmbătă cu diferența ca am luat autografe de la Tasteless si Artosis. Am văzut un meci absolut incredibil, Grubby vs Nerchio la care am bătut din palme pana m-au durut, awesomeness, nerd chills tasteless nerdchills.

Luni, ultima zi. Teoretic aveam in plan multe, practic n-am reușit decât muzeul Vasa. Absolut impresionant, au găsit in 1960 undeva intre insulele lor o nava din 1600, au scos-o cu grija si au expus-o.

Este imensa, tot muzeul e construit pe lângă ea, si nu cred ca am văzut o chestie mai cool din punct de vedere istoric, vreodată. Pare locul ideal sa iți duci copiii ca sa ii prindă istoria daca au luat note mici la scoală, in plus, scrie piratii din Caraibe pe ea practic. Făcut multe poze, majoritatea proaste din cauza întunericului, promis mie însumi sa îmi iau un aparat mai bun la un moment dat.

Intenția era sa mai ajung si pe la muzeul de arta moderna si Skansen, dar fail, data viitoare. Sincer sa fiu, cred ca o sa mai ajung pe acolo o data, deci e posibil sa nu fie chiar grav.

Poze: http://sdrv.ms/PTL8h3